Ma(N)achine

   Cât de liberi suntem?  E o întrebare pe care ne-o punem tot mai des în ultimele decenii. Ca tânăr născut în 1989 am gustat doar "libertate" și nu am termen de comparație din experiență proprie. Dar e oare libertate ceea ce experimentăm de 25 de ani? 

                                                                     Sursă foto

   Da, granițele ne sunt deschise și putem merge liberi unde dorim dacă ne permitem. În Europa ne putem chiar muta oriunde și putem munci, putem studia, toate fără să necesităm o viză, dar asta din nou, dacă ne permitem.

Meseriile și alternativele s-au înmulțit și diversificat extrem de mult în ulimele decenii. Nu mai sunt câteva meserii de elită (doctor, avocat, profesor, inginer etc), iar restul de execuție în masă (muncitori în fabrică, mecanici, servicii, etc). Acum paleta e atât de diversificată, mai ales datorită sectorului comunicării, în care de la specialiști în relații publice, în comunicare, la consultanți pe orice segment al unei afaceri, avem de toate. Prcatic, îți poți crea singur un post, îl poți inventa, crește, și multiplica dacă mai sunt adepți la ceea ce îți place ție să faci.

   Ca și artiști, designeri vestimentari, putem spune că suntem liberi în creație. Însă și noi trebuie să ne mulăm ideile pe cerere, pe ceea ce putem comercializa și valorifica în aprobare din partea societății. Fenomenul freelancingului e așa de avîntat, încât nu mai trebuie să faci parte dintr-un colectiv de muncă, să aparții unei companii, când poți efectiv să lucrezi singur, de acasă, făcând ceea ce-ți place.

Dar asta înseamnă libertate?

Sau e un sistem de manipulare perfecționat la un astfel de nivel, încât majoritatea populației trăiesc cu ideea că sunt liberi, însă sunt doar niște mșinării, sau piese din mașinării de producție și consum.

   Multe studii arată că oamenii când nu au constrângeri, datorii, probleme, sunt mai fericiți. Și oamenii fericiți consumă mai mult(chiar și produc mai mult, deoarece sunt mai eficienți în munca lor dacă nu sunt stresați de factori economici/personali). Consumă călătorii, vesimentație, servicii, oamenii fericiți consumă mult. Atunci de ce nu s-ar mula societatea pe acest nou model?

   Dar nu suntem liberi. Chiar dacă lucrăm pe cont propriu, tot avem colaborări cu alte companii, chiar dacă pretindem că suntem liberi, cu toții avem măcar un card bancar și un telefon mobil, iar aceasta e varianta cosmetizată a unei brățari de monitorizare...în masă.

    Cu adevărat liberi am fi dacă am copia idea filmului "Into the Wild" și ne-am muta în pădure , ne-am crește și cultiva singuri hrana și ne-am încălzi cu ce ne oferă împrejurimile. Însă până și Christopher ( filmul e inspirat dintr-un caz real), ajunge la final să realizeze că libertatea și fericirea nu valorează mult dacă nu sunt împărtășite cu alți oameni.

PS. Acest text a fost scris pentru un proiect de școală ce vizează societatea cu problemele ei actuale în raport cu îndustia modei, individul și consumismul.