Nu știu alții cum sunt... (nu, nu vă citesc din Creangă, dar încerc să povestesc ceva aici! ), dar pentru mine dacă nu ar exista banii ar fi perfect. E un subiect care mi-e așa de incomod, de mai bine îl ocolesc dacă pot.
sursă foto: pinterest.com
Sunt cât pot eu de independentă de multă vreme. La pachet vine și multă încăpățânare și ambiție. Și nu pot cere bani decât atunci când știu că nu pot altfel și că nu am de ales. Însă și atunci îmi stau pe cap și nu dorm nopțiile până nu îi dau înapoi. Dar dacă cineva îmi cere, nu am niciun fel de ezitare și ajut pe oricine fără nicio explicație și cu cel mai mare drag.
Ei mai sunt situațiile în care muncesc pentru un proiect și nu sunt plătită la timp, sau banii dați cu împrumutul nu mai vin înapoi la fel de ușor cum eu i-am dat. Iar eu nu doar că mor de rușine să cer cuiva bani când am nevoie, dar parcă mai greu îmi e să cer bani înapoi sau ce mi se cuvine pentru o muncă de mult prestată. Prefer de multe ori să îi declar la pierderi sau să amân discuția până când nu se mai poate.
Eh, acum fiind proaspăt posesoarea unei mașinuțe second hand care își cere drepturile de înmatriculare, schimb ulei, filtre, plăcuțe frână, mânere etc și de a bea multă benzină, nu prea am ce face, că bugetul meu nu e suficient, iar cu ce aș mai avea de primit înapoi, aș reuși să rezlv o parte mai urgentă din tot ce am de făcut.
Dar cunoscându-mă pe mine, voi scoate toate numerele roșii posibile și îmi voi risca viața prin oraș, până la următoarele venituri, în loc să cer ceva.
Frumos nu e să îmi vărs frustrările personale pe blog, deoarece aici e un loc dedicat creației și frumosului, însă sunt tare curioasă dacă mai e cineva care gîndește ca mine.
Deci voi cum ați aborda o situație de genul într-un mod profi, fără cămătărie, violență sau alte scene din filmele de acțiune? :))
No comments:
Post a Comment