Cascada Niagara, magie în contraste...

Deși a trecut mai bine de o lună de când am vizitat cascada Niagara, uite acum că vara și programul work&travel e la final, am timp să vă povestesc pe îndelete despre cum a fost.

A fost o primă gură de aer proaspăt dupa jumătate de vară de muncă grea. A fost ce aveam nevoie la acel moment și a fost tare frumos.

Căutam acel sentiment de respirație tăiată pe care l-am avut în Veneția. Nu l-am avut aici (l-am avut înzecit în New York, dar despre asta vă povestesc data viitoare), decât pe jumătate când din vasul Maid of Mist ne apropiam de The Horseshoe Falls. O imagine copleșitoare și un sentiment de abandon total, simțind toată apa stropindu-te până la momentul în care nu mai vezi nimic de vapori.

Partea de potcoavă (arată exact ca o potcoavă), e probabil cea mai frumoasă din toată cascada, mai ales dacă mergi pâna la punctul de observație ce e chiar pe marginea ei sau din vasul Maid of Mist.

Imagini de la  Horseshoe Falls

Remarcabilă mai e și priveliștea din turnul de observație seara, când din partea canadiană e luminată cascada într-un show de lumini spectaculos. Norocoșii cu viză de Canada au o priveliște mult mai frumoasă decât cei ce văd doar partea americană, dar să nu fim avizi acum.

Imagini seara

Astea ar fi aspectele pozitive. Contrastând cu ele e faptul că orașul în sine pare un orășel de granița industrial și abandonat. Un fel de Reșița. 

Iar celelalte obiective turistice puternic promovate în pliante sunt aproape inexistente. Cum ar fi Three Sisters Islands, Aquariumul și Cave of Winds. Suveniruri scumpe cu cascada "Made in China" și muuulți turiști din toate colțurile lumii. Dar o plimbare lungă nu a stricat nimănui până acum. 

Vă las cu mai multe imagini 

Turiști amish!!!!

Țin neapărat să menționez că acest articol e strict punctul meu de vedere și că e posibil ca alți turiști să simtă total diferit o astfel de experiență. Experiența mea din SUA se va mai întinde pe câteva articole în care la fel îmi voi exprima sentimentele prin prisma experiențelor mele de student în prgramul work&travel. 

PS. Student de 25 de ani. Că la 19 ani sigur ar fi sunat cu totul diferit povestea, fiind mult mai ușor de impresionat la o asemenea vârstă. Acum stă altfel treaba.

Dacă aveți și voi o poveste personală despe acest loc, cu drag v-aș ruga să o împărtășiți și cu mine:)